Deşi singurătatea este, în general, una dintre cei mai neplăcute teme ale oricărei vârste, este interesant ca există pe mapamond foarte mulți oameni cărora le place să fie singuri!
Articolul de faţă nu pledează pentru cultivarea singurătăţii, ci doar prezintă o altă perspectivă, anume – singurătatea privită prin ochii iubitorilor de solititudine.
Ce fel de oameni sunt aceştia?
Care sunt mecanismele vieţii lor interioare?
Ce satisfacții le aduce un astfel de mod de viaţă?
La câteva din aceste intrebări a încercat să răspundă Bella De Paulo, doctor în psihologie, expert în persoane singure, autoarea cărților „Singled Aut” . Ea a studiat oamenii puternic atrași de stilul viața solitar într-un program de cercetare numit „Single at Heart” („Singuri în inima”).
Subiecţii cercetării au arătat că pentru ei viața de solititudine este cea mai bună, cea mai autentică, plină de sens, împlinită și bogată din punct de vedere psihologic. Ei nu au ales singurătatea pentru că au avut experiențe dificile cu un partener sau pentru ca au ei personal anumite „probleme”. Omenii aceştia iubesc ceea ce le oferă viața atunci cand sunt singuri.
În cadrul programului de cercetare a fost creat un chestionar cu numele: „Ești singur la suflet?” cu scopul de a înțelege mai bine ce înseamnă să fii „Single at Heart” („Singur in inima”). Peste 17.000 de persoane din peste 100 de națiuni au răspuns la întrebările din test.
De asemenea, cei care au fost identificaţi ca fiind „singuri în suflet” au fost rugaţi să împărtășească poveștile lor de viaţă.
În cele mai multe privințe, rezultatele cercetarilor s-au potrivit cu ceea ce se anticipase. De exemplu, oamenii identificaţi „Single at Heart” își iubesc libertatea. Le place să ajungă să își organizeze propriile vieți. Ei vor să fie cei care hotărăsc vis-a-vis de lucrurile mărunte din viața lor de zi cu zi (cum ar fi ce să mănânce sau când să doarmă) sau despre alegerile mari, care le schimbă viața.
Studiul a scos în evidenţă faptul că acestor oameni acceptă să primească pe oricine doresc în viața lor fără a respecta scenariul convențional prin care își construiesc viața în jurul unui partener romantic, care se așteaptă să fie prioritizat mai presus de toți ceilalți; le place să decidă singuri cu privire la locul copiilor în viața lor; se bucură de intimitate în propriile lor condiții.
Cercetătoarea a declarat:
«Mă așteptam să descopăr că oamenii care sunt „singuri in inimă” își iubesc singurătatea și am fost uimita de cât de intensă s-a dovedit a fi această dorință.
În test, una dintre întrebări este: „Când te gândești să petreci timp singur, ce gând îți vine în minte mai întâi?”
Printre persoanele care au obținut un scor care reflecta în mod clar ca nu sunt „singuri in inimă”, o majoritate solidă de 59 %, au spus că își fac griji că sunt singuri.
Dar dintre cei care au obtinut un scor care a reflectat faptul că sunt „singuri in inimă”, un procent de 98%, au spus că iubesc dulceaţa singurătăţii.
Am întrebat zecile de oameni „Single at Heart”(„Singuri in inima”) care mi-au împărtășit poveștile lor de viaţă cât de important era să aibă timp pentru ei înșiși. Fiecare dintre ei a spus că extrem de important sau tot atât de important ca şi respiraţia.»
În programul de cercetare menționat s-a descoperit faptul că introversia nu este un predictor deosebit de important al aprecierii singurătății. Desigur, mulți introvertiți prețuiesc timpul pe care îl au pentru ei înșiși, dar și extravertiții, care sunt extrovertiți și sociabili, se pot bucura de propria lor companie și le place să aibă o doză corespunzătoare de singurătate.
Oamenii care sunt „Single at Heart”(„Singuri in inima”) nu îmbrățișează scenariul standard pentru viața adultă, cel care pune un partener romantic în centrul acestuia și este apreciat, respectat, celebrat și privilegiat.
Una din concluziile cercetării este că în singurătate, ești față în față cu o singură persoană: tu însuți, iar aceasta se poate traduce in nevoia de autenticitate de la care cei „Single at Heart” nu pot abdica.
Să iubești singurătatea nu este în contradicție cu a te bucura de compania altor oameni. De fapt, unii se simt cel mai bine cu ceilalți doar atunci când au obținut întreaga lor doză de solititudine, o proporţie potrivită de timp pentru sine și timp cu alții.
Pentru oamenii „Single at Heart” („Singuri in inima”), care își îmbrățișează viața de celibat, în ciuda tuturor mesajelor necruțătoare care insistă că nimeni nu vrea cu adevărat să rămână singur, dragostea lor pentru singurătate este o super-putere.
Sunt multe argumente prezentate de societate care conduc la frica de singurătate. «O să fii singur!» spun unii „prieteni grijulii”, cu groază în glas. Insă răspunsul celor „Single at Heart”(„Singuri in inima”) este ceva de genul «Hm, da, sperăm că da! Ne iubim timpul petrecut de unii singuri și nu credem că oamenii singuri sunt singuri pe lume. Credeti-ne, ştim mai bine!»
«O să îmbătrânești singur!». «Nu, nici cu asta nu ne poți speria. Sperăm că vom continua să avem timpul prețuit pentru noi înșine pe măsură ce îmbătrânim.»
Rezultatul unei astfel de mentalități, spre deosebire de oamenii care se confruntă pentru prima dată cu o singurătate prelungită și se luptă cu ea, este ca cei care și-au apreciat întotdeauna timpul petrecut cu ei înşişi, sunt relativ liniștiți in momente critice (despartire, doliu, separare).
A privi singurătatea ca şi o binecuvântare este doar o altă perspectivă a unor oameni care trăiesc printre noi. Nu toţi suntem la fel şi poate nu este pentru noi singurătatea.
Totuşi, ceea ce putem să preluăm, observând aceşti oameni solitari, este investiţia în viețile lor interioare, în autenticitate, în a fi ei înşişi,investiţia în spiritualitate.
