Poate că, înainte să deschizi o discuție, îți pregătești cuvintele de mai multe ori. Cauți momentul potrivit, un ton suficient de blând, o formulare care să nu supere. Ai vrea să spui că te-a durut ceva, că ai nevoie de sprijin sau că, de data aceasta, îți dorești să fii ascultată până la capăt.
Uneori, însă, conversația se încheie și tu rămâi cu mai multe îndoieli decât aveai la început. Ajungi să îți ceri scuze, deși veniseși să vorbești despre propria suferință. Te întrebi dacă ai exagerat, dacă ai fost prea sensibilă sau dacă ar fi fost mai bine să taci.
Dacă îți este familiară această experiență, merită să îi faci loc în atenția ta. Poți începe prin a recunoaște, cu blândețe, cât de obositor este să îți cântărești mereu cuvintele și să îți amâni nevoile.
Ce înțelegem prin narcisism
În limbajul de zi cu zi, cuvântul „narcisist” este folosit pentru multe comportamente care rănesc. Din perspectivă psihologică, lucrurile au nevoie de nuanță.
Trăsăturile narcisice pot include o nevoie accentuată de admirație, sentimentul că persoana merită un tratament special și dificultatea de a recunoaște sau de a lua în considerare trăirile celorlalți. La unele persoane, acestea coexistă cu o stimă de sine fragilă și cu o sensibilitate intensă la critică. Manifestările și intensitatea lor diferă.
Un conflict, un moment de egoism sau o reacție defensivă nu sunt suficiente pentru a vorbi despre o tulburare de personalitate. Un asemenea diagnostic presupune o evaluare de specialitate, care urmărește tiparele de funcționare în timp și în contexte diferite.
Pentru a înțelege ce trăiești într-o relație, poți porni de la comportamentele concrete și de la efectele lor asupra ta.
Când începi să te lași pe tine pentru mai târziu
Într-o relație în care perspectiva uneia dintre persoane ocupă aproape tot spațiul, cealaltă poate ajunge să se adapteze continuu. Să renunțe la un subiect important. Să accepte o explicație care nu o convinge. Să își ascundă dezamăgirea pentru a evita o nouă ceartă.
Poate că îți spui că persoana de lângă tine trece printr-o perioadă grea. Îi cunoști trecutul, nesiguranțele, momentele de tandrețe. Îți amintești apropierea de la început și speri că, dacă vei avea suficientă răbdare, veți ajunge din nou acolo.
Este de înțeles să îți dorești să păstrezi o relație importantă. Poți simți afecțiune, speranță, furie și oboseală în aceeași zi. Aceste trăiri pot exista împreună și merită explorate fără să te judeci pentru ele.
În același timp, ai nevoie să observi ce se întâmplă cu tine. Mai poți vorbi liber? Mai ai energie pentru lucrurile care îți fac bine? Îți exprimi alegerile sau încerci, în primul rând, să previi reacția celuilalt?
Să înțelegi suferința cuiva și să îți recunoști propria durere
În spatele unor comportamente narcisice pot exista rușine, nesiguranță sau dificultăți de a tolera sentimentul de eșec. Recunoașterea unei greșeli poate fi trăită ca o amenințare la adresa propriei valori, iar reacția poate deveni defensivă.
Cunoașterea acestor dificultăți poate aduce mai multă înțelegere. Responsabilitatea pentru felul în care cineva se comportă îi aparține însă acelei persoane.
Poți asculta povestea unui om și poți recunoaște că anumite comportamente ale lui te rănesc. Poți avea compasiune și poți decide că o conversație trebuie oprită. Poți ține la cineva și poți avea nevoie de distanță.
Este posibil ca aceste alegeri să fie însoțite de vinovăție, mai ales dacă te-ai obișnuit să te ocupi de starea celorlalți înainte de a te întreba cum te simți tu. Vinovăția merită înțeleasă. Prezența ei, singură, nu stabilește dacă o limită este greșită.
Cum arată o limită exprimată cu calm
O limită începe cu recunoașterea a ceea ce poți accepta și a ceea ce te afectează. Apoi poate fi pusă în cuvinte simple, legate de o acțiune pe care o poți realiza.
„Vreau să discutăm despre asta. Dacă apar jigniri, voi opri conversația și vom putea reveni când putem vorbi cu respect.”
„Am nevoie de timp să mă gândesc înainte să răspund.”
„Înțeleg că ești nemulțumit. Decizia aceasta îmi aparține.”
La început, astfel de formulări pot părea neobișnuite. Poate vei simți impulsul să explici foarte mult sau să îți retragi limita imediat ce celălalt se supără. Îți poți acorda timp să exersezi și să observi ce este realist și sigur în situația ta.
Dacă te temi de reacția persoanei, dacă există amenințări, control sau violență, caută sprijin pentru a-ți proteja siguranța. O confruntare directă poate crește riscul în asemenea situații.
Vulnerabilitatea are nevoie de încredere
A vorbi despre ceea ce te doare presupune încredere. Este firesc să îți dorești ca lucrurile împărtășite să fie tratate cu grijă, inclusiv atunci când apar neînțelegeri.
Poți alege cui îi vorbești despre experiențele tale și cât de mult dezvălui. Poți observa cine te ascultă fără să te ridiculizeze, cine îți respectă refuzul și cine își poate asuma partea de responsabilitate într-un conflict.
O relație suficient de sigură permite și momente dificile. Există loc pentru diferențe, pentru greșeli și pentru încercări sincere de reparare. Încrederea se construiește prin felul în care oamenii se poartă unul cu celălalt, în mod repetat.
Dacă, pentru tine, credința este o sursă de sprijin, ea poate însoți acest proces de clarificare. Rugăciunea, sprijinul unei comunități de încredere și consilierea psihologică pot avea loc împreună în viața ta. Alegerile privind apropierea, împăcarea sau continuarea unei relații au nevoie să țină cont de siguranță și de schimbările concrete de comportament.
Dacă recunoști aceste dificultăți în propriul comportament
Poate că, citind, observi și la tine o nevoie puternică de confirmare. Poate îți este greu să primești o observație fără să te simți respinsă sau să asculți durerea cuiva fără să începi imediat să te aperi.
Poți privi aceste reacții cu sinceritate și curiozitate. Ce simți în acel moment? De ce te temi? Ce îți este greu să recunoști? Cum îl afectează pe celălalt răspunsul tău?
Aceste întrebări pot deveni un punct de pornire pentru un demers psihologic. Schimbarea presupune disponibilitatea de a observa propriile tipare, de a-ți asuma efectele comportamentului și de a exersa răspunsuri diferite în timp.
Să îți acorzi și ție atenție
Poate că astăzi nu ești pregătită să iei o decizie importantă. Poți începe prin a descrie o situație așa cum ai trăit-o, prin a vorbi cu cineva de încredere sau prin a recunoaște o nevoie pe care ai amânat-o.
În consilierea psihologică ai spațiu să explorezi aceste experiențe în ritmul tău. Poți înțelege mai bine ce te ține într-un anumit tipar relațional, cum te raportezi la vinovăție și ce limite ai nevoie să construiești.
Pe măsură ce îți devine mai clar ce simți și ce îți dorești, poți lua decizii mai apropiate de nevoile și valorile tale. Meriți să fii ascultată și atunci când încă îți cauți cuvintele.
Psiholog Antonia Țugui
Programări și informații
0757 050 992 / 0740 045 963 / 0240 532 049
E-mail
antoniatugui@yahoo.com
Tulcea, str. Slt. Gavrilov Corneliu nr. 170, bloc A4, scara B, parter
