Violența domestică: când acasă trăiești cu teamă

Violența domestică poate începe cu gesturi prezentate drept grijă, cu restricții justificate prin iubire sau cu vorbe care, repetate, îți slăbesc încrederea în tine. Recunoașterea acestor experiențe poate fi primul pas către sprijin și siguranță.

Acasă ar trebui să existe loc pentru odihnă, apropiere și libertatea de a fi tu însuți. Pentru unele persoane, însă, viața de familie presupune o atenție continuă la dispoziția celuilalt: „Cum îi spun?”, „Ce fac dacă se enervează?”, „Mai bine tac, să nu fie iar scandal”.

Când teama ajunge să îți organizeze viața de zi cu zi, ceea ce trăiești merită luat în serios.

Cum recunoști violența domestică?

Violența domestică poate lua forme fizice, psihologice, sexuale, economice sau sociale. Unele sunt evidente, iar altele se instalează treptat și devin greu de identificat din interiorul relației.

Printre comportamentele care pot semnala abuzul se numără:

umilirea, jignirile și amenințările;
controlarea banilor sau împiedicarea accesului la muncă;
izolarea de familie, prieteni și alte persoane de sprijin;
verificarea telefonului și impunerea accesului la conversațiile private;
presiunile sau constrângerea pentru contacte sexuale;
intimidarea, distrugerea obiectelor și agresiunile fizice.

Absența loviturilor nu înseamnă absența violenței. Controlul și amenințarea pot limita profund libertatea unei persoane, chiar dacă cei din jur nu observă ce se întâmplă.

Violența domestică poate afecta persoane de orice gen, vârstă sau nivel de educație și poate apărea inclusiv în relații care, privite din exterior, par stabile.

Unde se termină neînțelegerea și începe abuzul?

Într-o relație pot exista dezacorduri, supărare și momente dificile. Pentru a înțelege situația, contează dacă fiecare persoană poate să își exprime punctul de vedere, să refuze și să își păstreze autonomia fără teamă de pedeapsă sau intimidare.

Îți poate fi util să reflectezi:

Pot spune „nu” fără să mă tem de ce urmează?
Îmi pot vedea familia și prietenii fără să cer permisiunea?
Pot decide asupra banilor mei și asupra propriului corp?
Mă simt în siguranță când avem opinii diferite?

Aceste întrebări sunt puncte de reflecție, nu un test de diagnostic. Nici un singur episod de agresiune sau constrângere nu trebuie minimalizat.

„Poate că eu sunt de vină…”

După reproșuri repetate, poate deveni dificil să mai ai încredere în propria percepție. Poți ajunge să te întrebi dacă exagerezi, dacă ai fost prea sensibil(ă) sau dacă ai fi putut evita episodul alegând alte cuvinte.

Responsabilitatea pentru comportamentul violent îi aparține persoanei care îl exercită. O neînțelegere, gelozia, stresul sau dificultățile financiare nu justifică agresiunea și controlul.

Ai dreptul să fii ascultat(ă) și să ceri ajutor chiar dacă încă îți iubești partenerul, chiar dacă există și momente frumoase sau dacă nu ai decis ce vei face mai departe.

De ce poate fi atât de greu să pleci?

Întrebarea „De ce nu pleacă?” lasă adesea în umbră situația concretă a persoanei. Pot exista copii, dependență financiară, lipsa unei locuințe, amenințări, rușine sau teama că nimeni nu o va crede. Uneori, speranța schimbării se leagă de scuze și promisiuni repetate.

Dificultatea de a pleca nu înseamnă acceptarea violenței.

Separarea poate fi un moment de risc crescut. De aceea, presiunea de a lua imediat o decizie sau de a confrunta persoana violentă poate fi nepotrivită. Pașii trebuie gândiți în raport cu siguranța și resursele disponibile.

Cum poate ajuta sprijinul psihologic?

În consilierea psihologică poți începe prin a pune în cuvinte ceea ce trăiești, fără să fii obligat(ă) să ai toate răspunsurile.

Lucrul cu un psiholog poate urmări:

clarificarea experiențelor și recunoașterea comportamentelor abuzive;
explorarea fricii, rușinii și sentimentului de vinovăție;
reconstruirea încrederii în propriile percepții și decizii;
identificarea persoanelor și serviciilor care pot oferi sprijin;
susținerea autonomiei și a unor pași adaptați situației tale.

Consilierea psihologică face parte din sprijin; în situațiile de pericol sunt necesare și măsuri de protecție. În funcție de nevoi, ajutorul poate include intervenție medicală, socială sau juridică.

Dacă cineva apropiat îți spune că trăiește în violență

Ascultă fără să judeci și fără să ceri explicații pentru faptul că a rămas în relație. Poți spune: „Te cred”, „Nu meriți să fii tratat(ă) astfel” sau „Cu ce te pot ajuta în siguranță?”.

Respectă-i ritmul și evită să confrunți persoana violentă. Oferă ajutor concret, ținând cont de ceea ce persoana îți spune că are nevoie.

Unde poți cere ajutor?

În pericol imediat, apelează 112.

Pentru informații, consiliere primară și îndrumare către servicii specializate, poți apela 0800 500 333, linia națională gratuită ANES, disponibilă permanent. Pot suna și membrii familiei, martorii sau alte persoane care cunosc o situație de violență domestică.

Dacă telefonul sau activitatea ta online sunt monitorizate, caută sprijin folosind, atunci când este posibil, un dispozitiv sigur.

Meriți să trăiești în siguranță și să fii tratat(ă) cu respect. Pentru sprijin psihologic în Tulcea, poți folosi datele din pagina de contact a cabinetului, atunci când este sigur pentru tine. Nu trebuie să ai deja o decizie luată pentru a începe să vorbești despre ceea ce trăiești.

Sună pentru informații și programări:
0757 050 992 / 0740 045 963 / 0240 532 049